Ce este contractul de colaborare și cum poți evita încadrarea relației ca fiind una de angajare?
Acasă » Contabilitate & legislație pe limba ta » Contractul de colaborare: ce este, cum se taxează și cum eviți recalificarea

Contractul de colaborare: ce este, cum se taxează și cum eviți recalificarea

Expert Contabil membru CECCAR, pasionată de content marketing, traduc aspectele fiscale și de business într-un limbaj antreprenorial ușor de digerat.

Dacă îți dorești mai multă flexibilitate și autonomie în activitatea pe care o desfășori, contractul de colaborare poate fi o alegere potrivită. Află ce este contractul de colaborare și cum poți evita riscul fiscal de încadrare a relației ca fiind una de angajare.

Ce este contractul de colaborare?

Contractul de colaborare este denumirea uzuală pentru un contract de prestări servicii între două entități independente (de regulă SRL ↔ SRL sau SRL ↔ PFA). Nu este o formă „specială” din Codul civil, ci un contract civil adaptat obiectului tău. De aceea, conținutul și clauzele pe care le pui în contract fac toată diferența – atât juridic, cât și fiscal.

Altfel spus, contractul de colaborare presupune prestarea de servicii ocazionale, fără caracter repetitiv, și care nu presupun o relație de subordonare între beneficiar și prestator.

Ca să-ți fie și mai clar, uite când folosești un contract de colaborare și când nu:

  • Potrivit pentru -> externalizarea unor servicii (contabilitate, marketing, IT, design, training), proiecte pe termen scurt/mediu cu livrabile și KPI clare, colaborări cu PFA sau SRL care lucrează pentru mai mulți clienți și au autonomie.
  • Nu e potrivit pentru -> situații cu program impus, subordonare și integrare în echipa internă ca un angajat sau posturi „critice” cu prezență zilnică la sediu și raportare ierarhică.

Tipuri de contracte de colaborare

Contractele de colaborare pot îmbrăca mai multe forme:

  • clasicul contract de prestări servicii (B2B)
  • contract de colaborare cu reținere la sursă (de ex. contract de drepturi de autor – DDA)
  • proiecte mixte – servicii + cesiune/licență de drepturi

Ce trebuie să conțină contractul de colaborare?

Contractul de colaborare trebuie să conțină în mod obligatoriu:

  1. Clauzele generale, legate de relația dintre firma beneficiară și colaborator:
    • identitatea părților: numele complet, CNP-ul, adresa și alte date de identificare ale atât ale beneficiarului, cât și ale colaboratorului
    • obiectul contractului: recomandat ar fi să existe în contract o descriere clară și detaliată a serviciilor care vor fi prestate, inclusiv termene de livrare, criterii de calitate și modalități de evaluare.
    • durata contractului: perioada pentru care se încheie contractul
    • remunerația: trebuie specificată modalitatea de calcul (fixă, în funcție de rezultate), termenele de plată și modalitatea de plată
    • drepturile și obligațiile părților: asemenea contractului de muncă și în contractul de colaborare trebuie enumerate detaliat drepturile și obligațiile fiecărei părți
    • condițiile de încetare a contractului: este esențial ca în contract să fie menționate și modalitățile în care contractul poate fi încetat (la termen, prin acordul părților sau în caz de încălcare a obligațiilor contractuale)
  2. Clauze speciale: eventuale penalizări, garanții, forță majoră, confidențialitatea, proprietatea intelectuală 
  3. Alte clauze specifice, în funcție de obiectul activității

Important de reținut:

  • Contractul de colaborare nu prevede clauze referitoare la concediu.
  • Plata se poate face lunar sau eșalonat.
  • Contractul încetează când s-a ajuns la termenul prevăzut în contract, dar poate fi reziliat și de comun acord, înainte de termen sau unilateral, dacă una dintre părți nu a respectat obligațiile din contract.

    Care sunt taxele aplicabile unui contract de colaborare?

    Spre deosebire de contractul individual de muncă, contractul de colaborare, indiferent de formă, nu implică reținerea și plata contribuțiilor aferente unui salariu. Iată ce obligații fiscale sunt și în sarcina cui intră în funcție de tipul de contract:

    • în cazul unui contract de contract de colaborare cu reținere la sursă taxele și impozitele intră în sarcina beneficiarului, care va reține și va vira către bugetul de stat impozitul pe venit în valoare de 10%. Impozitul va fi plătit către bugetul de stat până la data de 25 a lunii următoare celei în care a fost reținut.
    • în cazul unui contract de colaborare sub forma unui contract de prestări servicii, taxele și impozitele intră în sarcina prestatorului, care în funcție de forma de organizare juridică (SRL sau PFA) le va plăti către bugetul de stat.

    Cum eviți recalificarea contractului de colaborare?

    Înainte de a încheia un contract de colaborare, ai grijă ca serviciile pe care le prestezi sau de care beneficiezi să respecte criteriile de încadrare ca activitate independentă. În caz contrar, relația poate fi încadrată ca una de angajare și să fii obligat la plata taxelor salariale.

    Autoritățile fiscale pot analiza dacă colaborarea este în realitate muncă dependentă (asimilată salariului). Pentru a fi activitate independentă, relația ar trebui să bifeze cel puțin 4 din 7 criterii legale (autonomie, risc, mai mulți clienți etc.).

    Bune practici anti‑recalificare:

    • Alege-ți cu atenție partenerii și întocmește un contract de colaborare clar și detaliat.
    • Ține o evidență corectă a tuturor tranzacțiilor și a documentelor justificative, pentru a putea demonstra natura relației de colaborare în cazul unui control.
    • Asigură autonomia prestatorului/beneficiarului.
    • Lucrează pentru mai mulți clienți și asigură-te că ai un contract specific pentru fiecare proiect, care să reflecte particularitățile și nevoile proiectului.
    • Asigură-te că remunerația e legată de rezultat, nu de prezență.
    • Fără subordonare directă (ordine ierarhice, proceduri interne de tip HR).
    • Clauze clare în contract + comunicare pe livrabile (nu pe ore/pontaj de angajat).

    Și nu uita că o persoană poate fi angajată cu contract individual de muncă la o firmă și, în același timp, să încheie un număr nelimitat de contracte de colaborare cu alte firme. Totuși, este recomandat să eviți situațiile în care ai simultan un contract de muncă și un contract de colaborare cu aceeași firmă.

    Model de structură pentru un contract de colaborare:

    1. Părțile
    2. Definiții
    3. Obiectul contractului (descriere + SOW/Anexă)
    4. Durata
    5. Preț, termene și condiții de plată
    6. Livrabile, SLA, proceduri de acceptanță
    7. Drepturi de proprietate intelectuală / DDA (dacă e cazul)
    8. Confidențialitate
    9. Protecția datelor (Acord art. 28 GDPR, dacă prelucrezi DP)
    10. Garanții și limitări de răspundere
    11. Forță majoră
    12. Reziliere
    13. Notificări (inclusiv e‑mail/semnătură electronică)
    14. Legea aplicabilă și litigii
    15. Anexe (SOW, KPI, tarife, proces verbal de predare‑primire)
    Cu cine poți avea un contract de colaborare pe firmă?

    În calitate de prestator, poți încheia un contract de colaborare cu persoane care obțin venituri din activități independente (venituri din drepturi de autor, profesii liberale – avocat, medic, asistent medical, consultant financiar etc.) sau firme precum SRL, PFA, PFI, II, IF, etc.

    Pot lucra cu un singur client ca PFA?

    Da, dar asta crește riscul de reclasificare. Consolidează autonomia și celelalte criterii; păstrează dovezi (echipamente proprii, mai multe oferte, control asupra programului etc.).

    Cum facturez corect?

    În relația B2B în România, emiterea și transmiterea facturilor se face prin e‑Factura. Include în contract: modalitatea de facturare (e‑Factura), termenele de transmitere și recunoașterea recepției facturii prin sistem.

    Articole similare