Clasificarea firmelor: ce înseamnă IMM și ce condiții trebuie să îndeplinești

În România, una dintre cele mai frecvente situații în care ți se cere statutul de IMM este atunci când vrei să accesezi finanțări nerambursabile, granturi, scheme de ajutor de stat sau programe dedicate antreprenorilor. Doar că IMM nu înseamnă doar firmă mică, ci are o definiție clară și niște praguri concrete.

Citește în continuare și află ce înseamnă IMM, cum sunt clasificate firmele, la ce trebuie să fii atent dacă ai legături cu alte firme și când pierzi (și când recapeți) statutul de IMM.

Ce înseamnă IMM?

IMM-urile (Întreprindere Mică și Mijlocie) constituie 90% din totalul firmelor existente, fiind astfel motorul economiei, atât la nivelul României, cât și la nivelul Uniunii Europene. Pentru ca o firmă să fie considerată un IMM trebuie să îndeplinească cumulativ mai multe condiții:

1. are mai puțin de 250 de angajați (criteriu obligatoriu)
2. și îndeplinește cel puțin unul dintre criteriile financiare:
   • cifră de afaceri ≤ 50 milioane euro, sau
   • active totale / bilanț ≤ 43 milioane euro.

Activele totale reprezintă totalitatea activelor imobilizate și circulante, cărora li se adaugă și cheltuielile în avans. Pentru încadrarea ca IMM se iau în calcul plafonul privind numărul de salariați și unul dintre plafoanele privind cifra de afaceri sau totalul activelor, la alegere.

Cum sunt clasificate firmele?

Indiferent de forma juridică, orice entitate care desfășoară activitate economică este o întreprindere. Totuși, trebuie să știi că firmele sunt clasificate în:

1. IMM-uri (micro / mici / mijlocii)
2. întreprinderi mari (ce depășesc pragurile de mai jos)

Clasificarea IMM-urilor: micro, mici și mijlocii

Categoria	Angajați	Cifră de afaceri (max)	Active totale / bilanț (max)
Microîntreprindere (IMM)	până la 9	2 mil. €	2 mil. €
Întreprindere mică	10–49	10 mil. €	10 mil. €
Întreprindere mijlocie	50–249	50 mil. €	43 mil. €

De reținut: microîntreprindere (IMM) nu e același lucru cu microîntreprindere (impozit). De obicei, aici se creează multă confuzie:

• Microîntreprindere (IMM) = o categorie de mărime (angajați + cifră de afaceri/active), folosită în special la finanțări și statistici.
• Microîntreprindere (impozit) = un regim fiscal (impozit pe venit). În 2026, regula generală e că regimul micro se aplică sub 100.000 euro venituri și cu minim 1 salariat, iar cota e 1% (și se pot cumula veniturile cu cele ale întreprinderilor legate, în anumite situații).

Cum se calculează numărul de angajați (și de ce contează norma parțială)

Numărul de angajați se calculează folosind un concept important: unități de muncă anuale (UMA). Astfel:

• 1 persoană care lucrează full-time tot anul = 1 UMA
• part-time / sezonier / cine nu lucrează tot anul = se calculează proporțional (fracții din UMA).

De ce e important? Pentru că la granturi poți avea, de exemplu, 12 oameni part-time care în total pot însemna 6 UMA (nu 12), în funcție de programul efectiv.

Când pierzi (și când recapeți) statutul de IMM?

Regula generală este:

• nu pierzi statutul imediat dacă depășești plafoanele într-un singur an;
• îl pierzi doar dacă depășirea se produce în două exerciții financiare consecutive.
• recapeți statutul de IMM imediat ce îndeplinești din nou condițiile.

Există însă o excepție importantă: dacă un IMM fuzionează sau este achiziționat de un grup mai mare, își poate pierde statutul imediat, de la data tranzacției (în funcție de contextul legal al schemei/programului).

Dacă ai legături cu alte firme, s-ar putea să nu mai fii IMM (chiar dacă firma ta e mică)

Aici apare partea pe care mulți o omit: legăturile structurale și de control. Chiar dacă firma ta are sub 10 angajați și cifră de afaceri mică, în unele contexte (granturi, ajutoare de stat) trebuie să verifici dacă faci parte dintr-un grup și dacă trebuie să incluzi și datele altor firme.

În România (aliniat la logica UE), există 3 tipuri:

• întreprinderi autonome (de regulă, dețineri sub 25%)
• întreprinderi partenere (de regulă, dețineri de la 25% în sus, dar fără control deplin)
• întreprinderi legate (cazuri de control – de exemplu, majoritate drepturi de vot / influență dominantă etc.).

Altfel spus, dacă ai investitori, firme „surori”, holding, sau aceeași persoană controlează mai multe companii, merită verificat cu atenție mai ales înainte de o aplicare la finanțare.

De ce contează încadrarea ca IMM?

Statutul de IMM e relevant mai ales pentru:

• granturi și finanțări (europene sau naționale),
• scheme de ajutor de stat și programe dedicate,
• uneori, condiții administrative mai simple în anumite instrumente UE.

Încadrarea unei firme ca IMM poate aduce multe beneficii, principalul obiectiv fiind atragerea de finanțări nerambursabile. Acordă atenție celor două plafoane și asigură-te că îndeplinești condițiile pentru păstrarea statutului de IMM.