Analiză StartCo: Cel mai mare risc în 2026 este statul, spun antreprenorii

Cele mai importante concluzii:

Zona de business din România s-a schimbat destul de mult în ultimul an, iar asta a pus (și continuă să pună) presiune atât pe angajatori, cât și pe angajați. După un 2025 complicat (din toate punctele de vedere), cu multe schimbări fiscale, dar și decizii luate în grabă și parcă pe ultima sută de metri, urmează un 2026 care trebuie să pună în aplicare toate aceste modificări.

Asta înseamnă o nouă rundă de instabilitate, de data aceasta mai reală: de la 1 ianuarie 2026, microîntreprinderile au intrat pe cota unică de impozitare de 1% iar plafonul de venituri a coborât la 100.000 euro; în același timp, impozitul pe dividende a urcat la 16%. Pe fondul acestor schimbări, antreprenorii trebuie să digere și efectele majorărilor de TVA din 2025 (cota standard de 21% și cota redusă de 11%), plus noi reguli de conformare (mai ales prin OUG 8/2026 și OUG 18/2026).

Tocmai de aceea, ne-am gândit să vedem cum resimt antreprenorii mici și mijlocii (IMM-uri) din România începutul lui 2026 și care sunt cele mai importante lucruri la care sunt atenți în următoarea perioadă.

Ce spun antreprenorii români despre 2026?

Mergem înainte, dar cu frâna de mână trasă

Contrar așteptărilor, cei mai mulți antreprenori sunt deocamdată optimiști. La întrebarea Cum privești anul 2026 pentru business-ul tău?, 38% dintre respondenți spun că sunt optimiști. Numărul celor care prevăd lucruri mai puțin bune în 2026 este ceva mai mic, abia la 27%.

Dar poate cel mai interesant procent aici este 36%: numărul celor neutri sau indeciși. Iar asta ne arată că mai mult de o treime dintre antreprenori sunt în expectativă. Este un comportament ghidat de prudență și de indecizie, nu neapărat din cauza schimbărilor de până acum, ci mai degrabă cu gândul la ce va mai urma anul acesta.

Cu alte cuvinte, cei indeciși sunt și cei mai volatili: modificările fiscale nu i-au afectat îndeajuns încât să fie pesimiști, dar 2026 nu promite îndeajuns de multe încât să îi determine să fie optimiști.

Angajările și exporturile rămân un lux

Prima veste bună pentru zona de business vine din planurile pentru următoarele 6 luni: 37% dintre antreprenori vor să investească în echipamente, software, extindere și stoc, în timp ce 24% intenționează să lanseze un produs sau un serviciu nou.

La polul opus, abia 11% au planuri de angajare și numai 10% iau în calcul piețe noi sau exporturi.

Iar aici concluzia este simplă: creșterea există, dar este calibrată spre investiții sigure și mai puțin în zone noi și neexplorate (dezvoltarea echipelor, extinderea pe alte piețe).Aceleași lucruri sunt confirmate și de răspunsul liber pe care l-au dat cei mai mulți la întrebarea Care este o decizie importantă pe care o amâni din cauza incertitudinii (taxe, piață, costuri etc.)?. Astfel, investițiile majore și angajările sunt, de departe, cele mai importante lucruri pe care antreprenorii au decis să le amâne:

Mă gândesc să fac o investiție mai importantă, dar o tot amân de ceva timp din cauza asta, dar nu numai din cauza asta.

Mulți au ales să amâne și dezvoltarea sau extinderea afacerii, dar poate cel mai important, pentru o parte dintre respondenți, piața din România nu mai este îndeajuns de stabilă pentru a continua un business:

Mă gândesc să închid afacerea. Prea mult stres pentru o viață atât de scurtă.

Cererile DSP-ului mi se par exagerate pentru domeniul meu de activitate. Îmi cer investiții mari și nejustificate în acest moment. Mă gândesc serios să suspend activitatea firmei.

Orice decizie importantă de afaceri este paralizată de impredictibilitatea legislativă și economică.

Veniturile din 2026 vs 2025

Mai mult de o treime dintre respondenți (35%) spun că veniturile din 2026 vor fi ceva mai mari decât în 2025, iar 10% preconizează inclusiv o creștere semnificativă. Asta înseamnă că aproape jumătate dintre business-urile din România privesc cu optimism încasările din următoarea perioadă, chiar dacă fundalul economic rămâne fragil. 

În 2025/2026, numărul celor care spun că venitul gospodăriei a scăzut în ultimul an a crescut de la 20% la 27,2%, iar aproape jumătate dintre antreprenorii la început de drum spun și ei că este mai greu să pornești un business decât în urmă cu un an. În contextul acesta, faptul că procentul celor care se așteaptă la venituri mai mici este aproape la fel de mare ca al celor care așteaptă venituri mai mari pare mai degrabă un semn de realism decât de pesimism.

Din nou, un trend interesant apare la cei care rămân neutri: 21% dintre respondenți spun că veniturile din 2026 vor fi similare cu cele din 2025. Să fie, oare, din nou prudență?

Fiscalitatea e prima grijă a celor mai mulți antreprenori

Când vine vorba de cele mai mari riscuri și îngrijorări pentru 2026, lucrurile sunt destul de clare: statul, statul și iar statul.

De departe, cele mai mari riscuri și îngrijorări pentru antreprenorii români rămân schimbările fiscale și taxele mai mari (27%), urmate de impredictibilitatea legislativă (19%). Vorbim despre aproape jumătate dintre respondenți care nu-și fac griji din pricina problemelor operaționale, ci din cauza fiscalității.

Mai simplu spus, primele două riscuri țin de regulile jocului, nu de execuție, concurență sau produs.

Pe următoarele trei locuri sunt cererea mai mică (16%), inflația (13%) și costurile mai mari cu salariile, chiriile și utilitățile (10%). Topul îngrijorărilor pentru 2026 este completat de problemele de cashflow (5%), digitalizare / birocrație (4%), concurența mai agresivă (3%), lipsa forței de muncă / retenția (1%), fraudele (1%) și accesul la finanțare / dobânzi (1%).

Surprinzător, pe o piață tot mai aglomerată (și plină de restructurări, mai ales în ultima vreme), majoritatea antreprenorilor nu văd un risc major nici în lipsa forței de muncă, nici în accesul la finanțare. 

Iar asta confirmă și realitatea din piață: pe de o parte, multe firme românești mici cresc în continuare mai ales din resurse proprii, nu prin credit. OECD notează că fondurile interne sunt sursa principală de finanțare pentru 79% dintre companiile nefinanciare din România, în timp ce doar aproximativ 7% se bazează în principal pe credite bancare.

Pe de altă parte, nici apetitul pentru angajare nu este foarte mare: doar 1 din 5 antreprenori noi se așteaptă să angajeze șase sau mai multe persoane în următorii cinci ani. Cu alte cuvinte, pentru multe afaceri mici, prudența nu înseamnă neapărat lipsă de încredere, ci un model de creștere mai rezervat: mai mult cash propriu, mai puține costuri fixe și mai puțină expunere la decizii greu de întors.

Jumătate dintre afaceri rezistă sub 3 luni la o scădere serioasă a încasărilor

În scenariul în care încasările scad cu 30–50%, 51% dintre respondenți spun că pot funcționa maximum 3 luni fără schimbări majore, dintre care 13% chiar sub o lună. 14% spun că au un buffer de peste 6 luni și tot 14% pot funcționa chiar peste 12 luni, dacă lucrurile nu merg prea bine în 2026.

Iar asta ne arată un trend îngrijorător, mai ales când vorbim despre business-urile mici, cu puține costuri fixe (angajați, chirii, spații etc.). Tocmai micii antreprenori ar trebui să fie mai agili și mai rezilienți la șocuri fiindcă se pot reorganiza rapid, dar datele confirmă că inclusiv aici sunt probleme.

În condițiile acestea, prima reacție la scădere a celor mai mulți antreprenori este să pivoteze sau să schimbe oferta (27%), urmați îndeaproape de cei dispuși să taie din costuri (aproape 27%). O posibilă închidere sau pauză este o variantă doar pentru 12%, în timp ce finanțarea sau creditarea este ultimul scenariu pe care îl iau în considerare antreprenorii (numai 6%).

Faptul că cei mai mulți spun că ar pivota sau și-ar schimba oferta arată că, în fața unui șoc, reflexul multor antreprenori români nu este blocajul, ci adaptarea. Antreprenoriatul pare a fi un răspuns la incertitudine, bazat pe adaptabilitate și problem-solving agil, iar în România mulți antreprenori rămân simultan mobili și precauți. Totuși, 58,9% dintre cei care văd oportunități spun că frica de eșec i-ar opri să pornească un business. 

Aproape la fel de mulți antreprenori sunt dispuși să taie costurile dacă afacerea începe să scadă, ceea ce subliniază, din nou, structura companiilor mici: când ai puține costuri fixe și mai multă flexibilitate operațională, ajustarea cheltuielilor devine una dintre cele mai rapide forme de apărare.

Pe ultimul loc este opțiunea IMM-urilor de a căuta surse de finanțare. Și aici există o explicație mai largă de piață: așa cum îți spuneam mai sus, firmele românești (mai ales cele mici), se bazează în primul rând pe resurse proprii, nu pe credit. Cu alte cuvinte, într-un moment de presiune, antreprenorii români preferă să ajusteze, să simplifice și să conserve cash-ul înainte să se împrumute.

Dacă ne uităm prin lentila lui Hofstede, România are un scor foarte ridicat la Uncertainty Avoidance (90), ceea ce sugerează o preferință culturală puternică pentru predictibilitate, reguli clare și siguranță, respectiv un disconfort mai mare față de ambiguitate și schimbare. În același timp, această caracteristică culturală este profund corelată cu frica de eșec de care vorbeam puțin mai sus. Iar asta poate explica de ce, în multe cazuri, reacția instinctivă a antreprenorilor români la incertitudine este conservarea cash-ului și reducerea expunerii, nu asumarea unui angajament financiar nou.

Ce așteaptă antreprenorii de la stat în 2026?

La capitolul încredere, o treime dintre respondenți au spus că au nevoie de mai multă stabilitate și predictibilitate fiscală (altfel spus, mai puține surprize din partea statului). Top 3 este completat de o digitalizare mai bună (17%) și de birocrație simplificată (14%), dar faptul că ambele, la un loc, adună mai puțin decât stabilitatea este un semnal clar că cei mai mulți gândesc (sau cel puțin vor să o facă) pe termen lung.

Tradus, top 3 ne spune că antreprenorii români nu vor neapărat taxe mai mici, ci reguli clare, procese care merg și timp mai puțin timp irosit.

28% dintre antreprenori folosesc AI în mod regulat

AI-ul a fost și rămâne unul dintre cele mai polarizante subiecte ale lui 2026. În fiecare zi apar tot mai multe tool-uri, în vreme ce ChatGPT, Claude, Gemini și Perplexity adaugă din ce în ce mai multe feature-uri adaptate (sau chiar dedicate) zonei de business.

La nivel internațional, folosirea AI-ului în afaceri ține foarte mult de domeniul de activitate și de workflow-urile interne, dar, per total, părerile sunt împărțite când vine vorba de utilitate. Același trend este valabil și în România: 28% dintre antreprenori spun că folosesc AI în mai multe procese, iar 27% nu folosesc deloc tool-uri AI.

Procentele rămân relativ apropiate și pentru cei care testează ocazional (26%) sau folosesc inteligența artificială doar pentru unul sau două procese (20%).

SRL vs PFA: aceeași incertitudine, reflexe diferite

Datele generale ne spun povestea unei piețe prudente, mult mai sensibilă la modificări fiscale, dar și la investiții pe termen lung. Dar poate la fel de interesante sunt și concluziile care reies din segmentarea PFA vs. SRL (tonul se păstrează, dar unghiul se schimbă).

Prima diferență clară între PFA și SRL este numărul de angajați. În timp ce 94% dintre PFA-uri lucrează pe cont propriu (doar 6% au angajați sau colaboratori), același lucru este valabil doar pentru 55% dintre SRL-uri; restul de 45% lucrează cu angajați, iar 4% au între 10 și 49 de angajați.

Acest lucru este în mod special important pentru că determină și diferențele de unghi și de percepție: doar 15% dintre PFA-uri sunt pesimiști cu privire la 2026 (44% optimiști, 41% neutri), în timp ce, la SRL-uri, procentul se dublează: 31% pesimiști (36% optimiști, 33% neutri).

La planurile pentru următoarele 6 luni, atât antreprenorii care au un PFA, cât și cei care au un SRL aleg investițiile și lansarea de produse sau servicii noi în egală măsură. O diferență naturală apare la angajări, unde, prin prisma modelului de business, doar 5% dintre PFA-uri plănuiesc angajări, în timp ce 14% dintre SRL-uri vor să facă același lucru.

Când vine vorba de riscuri, PFA-ul este mai sensibil la taxe, iar SRL-ul la inflație, curs valutar și costuri:

• 32% dintre antreprenorii cu PFA își fac griji pentru taxele mai mari din 2026, față de 25% în cazul SRL-urilor
• 15% dintre SRL-uri sunt îngrijorați de inflație, față de doar 8% dintre PFA-uri

Un alt lucru interesant este că SRL-urile sunt mai expuse la șocuri de cashflow. Aproape jumătate dintre SRL-uri sunt pregătite pentru probleme pe termen scurt, dar prea puține au resurse pentru un an sau mai mult. De cealaltă parte, în cazul PFA-urilor, procentele sunt împărțite, cu un număr de aproape 3 ori mai mare de PFA-uri care sunt pregătite să reziste chiar și un an:

• Dacă încasările scad semnificativ, 45% dintre SRL-uri au un buffer de 1-3 luni, față de 26% dintre PFA-uri
• În schimb, doar 10% dintre SRL-uri au un buffer de 12+ luni, față de 24% dintre PFA-uri

Diferența nu este o judecată despre formele juridice; este un semnal despre structura costurilor și despre cât de repede se propagă un șoc de cerere într-un business cu oameni, chirii, stocuri și contracte. Altfel spus, dacă un PFA nu încasează, are mai puțini bani, dar nu datorează nimic nimănui (furnizori, colaboratori, salarii etc.). De cealaltă parte, SRL-urile au costuri fixe mai mari, iar o scădere majoră a încasărilor devine o problemă operațională.

Taxe și impredictibilitate: de ce contextul fiscal contează

Chestionarul StartCo oferă date clare despre cum văd antreprenorii peisajul fiscal și de business din 2026, dar există și o variabilă care a contribuit masiv la această viziune: modificările fiscale din 2025 și de la începutul lui 2026.

Astfel, privit ca un întreg (și mai ales atunci când vorbim despre riscuri), chestionarul împreună cu contextul actual ne arată că viziunea antreprenorilor asupra lui 2026 este mai mult un răspuns la stimuli și mai puțin un sentiment.

Microîntreprinderi

În 2026, pragul de venituri pentru microîntreprinderi scade la 100.000 euro (față de 250.000 euro anterior), iar ieșirea din sistem se aplică din trimestrul depășirii, cu verificări inclusiv prin cumularea veniturilor întreprinderilor legate.

În plus, pentru 2026, se reglementează o cotă unică de impozitare de 1% pentru microîntreprinderi (prin eliminarea cotei de 3%).

Practic, pentru multe SRL-uri mici, regimul micro rămâne simplu ca procent, dar devine mai strict ca plafon, ceea ce amplifică nevoia de planificare și crește anxietatea legată de schimbările fiscale.

Dividende

Un alt punct sensibil pentru antreprenori este impozitul pe dividende. Începând cu 1 ianuarie 2026, acesta crește la 16% (de la 10%) și apar clarificări inclusiv în situațiile de tranziție pentru dividendele interimare.

Dividendele intră în calculul pragurilor pentru CASS (6/12/24 salarii minime), iar obligația de declarare se face prin Declarația unică (până la 25 mai a anului următor).

Tocmai de aceea, taxele mai mari și predictibilitatea joacă rolul de laitmotiv: pentru micro antreprenori, dividendele sunt adesea salariul real al proprietarului, iar orice modificare aici se simte imediat.

TVA

În zona taxelor indirecte, există deja un context de ajustare a cotelor: apare cota standard de 21% și cota redusă de 11%.

Iar această realitate confirmă și locul trei din topul riscurilor (cerere mai mică): când TVA-ul și prețurile din economie sunt tensionate, sensibilitatea clienților la preț crește, iar prudența la achiziție devine un comportament normal.

Conformare digitală

Pe partea de conformare, 2026 relaxează puțin regulile privind transmiterea facturilor: termenul de transmitere în RO e-Factura este de 5 zile lucrătoare de la emitere (în loc de zile calendaristice).

În același timp, chiar la începutul lui 2026 apare și un exemplu concret de impredictibilitate percepută: ordonanța din ianuarie 2026 introduce un termen de tranziție până la 1 iunie 2026 pentru utilizarea RO e-Factura de către furnizorii/prestatorii identificați prin CNP și stabilește obligația de înscriere înainte de acea dată.

Toate aceste mici schimbări au nevoie de mai multă atenție și timp, mai ales când vin una după alta. Iar dacă într-o companie cu zeci sau sute de angajați există oameni dedicați care se ocupă de asta, într-un business cu 1-2-3 angajați aceste modificări mănâncă timp prețios care ar trebui folosit pentru dezvoltarea afacerii.

Piața muncii și macro: de ce angajările sunt prudente

Rezultatele chestionarului arată clar că angajările nu sunt reflexul nr. 1 pentru antreprenorii din România. Și asta pentru că, în general, firmele mici din România sunt foarte mici și nu prea angajează (în multe cazuri lucrează doar fondatorul și/sau 1-2 angajați sau colaboratori).

Pe fundal, macro-ul rămâne tensionat. Eurostat raportează că în februarie 2026 cea mai mare rată anuală a inflației din UE este înregistrată în România (8,3%, HICP). În același timp, Banca Națională a României proiectează o scădere a inflației spre finalul lui 2026 (proiecție de 3,9% la sfârșitul anului).

Iar Comisia Europeană descrie, pentru România, o creștere reală modestă în 2026 (1,1%) și notează că măsurile de consolidare fiscală afectează consumul, pe fondul inflației încă ridicate; include și proiecții pentru deficit și piața muncii.

Toate acestea, traduse, înseamnă că 2026 este un an în care mulți antreprenori par să vrea să crească, dar preferă să o facă prin investiții precaute, menite să crească eficiența, nu neapărat să extindă business-ul.

Iar asta se vede surprinzător de bine și din utilizarea din ce în ce mai frecventă a tool-urilor AI: aproximativ 73% dintre respondenții chestionarului spun că folosesc AI în unul sau două procese, în mai multe procese sau măcar testează ocazional. 

Într-un an cu presiune pe costuri și incertitudine privind cererea, AI-ul devine, pentru o parte dintre antreprenori, o formă de angajare virtuală (fără a dubla stresul administrativ).

Concluziile practice pentru antreprenorii din România

Scopul acestei analize nu este doar să fie un barometru, ci și să transforme anxietatea colectivă în decizii clare. Deși sentimentul celor mai mulți oameni de afaceri din România nu este tocmai bun pentru 2026, datele ne arată că există și câteva lecții ascunse în răspunsurile lor.

Dacă ești, la rândul tău, antreprenor, iată care sunt cele 3 direcții practice care reies din datele noastre:

• instabilitatea fiscală este noua realitate pentru 2026. Într-un moment în care cei mai mulți antreprenori pun fiscalitatea în topul riscurilor și cer predictibilitate fiscală, trebuie să gândești și să iei deciziile din acest an plecând de la noul normal. Asta înseamnă că planificarea (cash, structură, calendar de dividende, praguri) trebuie să devină parte din strategie, nu doar din contabilitate;
• bufferul de cashflow ar trebui tratat ca un KPI. Faptul că mai mult de jumătate dintre afaceri au sub 3 luni de buffer la un șoc de încasări înseamnă că un trimestru prost poate deveni rapid un an pierdut. Într-un context în care se discută despre consolidare fiscală și consum mai slab, protecția cash-ului este un avantaj competitiv, nu doar prudență;
• creșterea în 2026 pare să fie selectivă. Investițiile în software, echipamente și produse noi sunt mult mai frecvente decât angajările, iar reacția la scăderea cererii este pivotare sau cost cutting, nu creditare. Antreprenorii cresc, dar cresc cu fricțiune minimă și cu control al riscului.

Cele 3 concluzii îți dau direcția, dar execuția rămâne la tine. Și tot execuția va face diferența în 2026. Așa că folosește-le ca pe o busolă care să te ajute să-ți minimizezi riscurile, nu ca pe o rețetă a succesului.

Pe lângă asta, într-un an guvernat de instabilitate și lipsa predictibilității, ai nevoie de un model de business suficient de flexibil încât să poți amâna, ajusta sau pivota fără să intri imediat în blocaj. Și asta pentru că avantajul nu va fi doar la cei care cresc, ci la cei care își calculează mai bine cash-ul, își păstrează costurile fixe sub control și pot lua decizii rapide atunci când piața sau regulile se schimbă.

Nu uita: flexibilitatea nu înseamnă să-ți schimbi complet afacerea sau să pivotezi o dată la 2-3 luni doar din inerție, ci să accepți că planul și obiectivele pentru 2026 s-ar putea să aibă nevoie de ajustări. Iar asta va face și diferența dintre un business care merge și unul de succes.

*Datele de referință provin dintr-un sondaj online StartCo, N = 117 respondenți, realizat în perioada februarie–martie 2026. Respondenții vizați sunt antreprenori (68% SRL, 29% PFA, 3% freelanceri) cu afaceri stabilite pe teritoriul României (31% București, 33% Cluj / Timișoara / Iași, 36% rural). Domeniile principale de activitate ale respondenților: IT / software / digital 38%, servicii profesionale (consulting, juridic, contabilitate etc.) 14%, creativ (marketing, design, foto-video etc.) 10%, comerț 9%, sănătate / wellness 3%, educație / training 3%, HoReCa 2%, construcții / amenajări 2%, producție 2%.