Locuiești în străinătate dar ai venituri din România? Ghid practic de rezidență fiscală pentru freelanceri

Ești freelancer, consultant sau antreprenor și te-ai mutat în străinătate, dar încă obții venituri din România prin PFA, drepturi de autor sau dividende din SRL-ul tău? Te întrebi unde trebuie să plătești impozit pe venit și cum îți afectează rezidența fiscală obligațiile de plată? În România, în țara unde locuiești, sau (și mai rău) în ambele?

Aceste întrebări devin din ce în ce mai relevante într-o lume unde munca la distanță și mobilitatea internațională sunt din ce în ce mai răspândite. Hai să facem puțină lumină în complexitățile fiscale!

Cazul Mariei: Freelancer între două lumi fiscale

Maria este designer grafic și lucrează ca freelancer prin PFA-ul său din România. Anul trecut s-a mutat în Spania, unde locuiește într-un apartament închiriat. Ea continuă să presteze servicii pentru clienții săi din România și din alte țări, facturați prin PFA-ul românesc.

Întrebările ei sunt simple:

• Unde ar trebui să plătească impozit pe venit acum?
• Ce se întâmplă cu contribuțiile sociale (pensie, sănătate)?
• Trebuie să declare ceva autorităților fiscale spaniole?
• Poate păstra PFA-ul din România dacă locuiește în străinătate?

Să vedem răspunsurile la aceste întrebări, pornind de la conceptul fundamental: rezidența fiscală.

Ce este rezidența fiscală și de ce contează

Rezidența fiscală determină în ce țară ești obligat să plătești impozit pentru veniturile tale globale. Spre deosebire de cetățenia sau rezidența obișnuită, rezidența fiscală are reguli specifice și consecințe importante pentru obligațiile tale fiscale.

În majoritatea țărilor, inclusiv România, o persoană rezidentă fiscal trebuie să plătească impozit pentru toate veniturile sale, indiferent de sursa acestora (venituri mondiale). În schimb, un nerezident fiscal plătește impozit doar pentru veniturile obținute din surse din acea țară.

Criteriile care determină rezidența fiscală în România

Conform Codului Fiscal (art. 7 pct. 28), ești considerat rezident fiscal în România dacă îndeplinești cel puțin unul dintre următoarele criterii:

1. Criteriul domiciliului: Ai domiciliul în România
2. Criteriul prezenței: Centrul intereselor vitale este în România
3. Criteriul celor 183 de zile: Ești prezent în România pentru o perioadă sau perioade care depășesc în total 183 de zile, într-un interval de 12 luni consecutive
4. Criteriul cetățeniei: Ești cetățean român care lucrează în străinătate ca funcționar al României

În cazul Mariei, dacă ea locuiește în Spania mai mult de 183 de zile pe an și și-a mutat acolo centrul intereselor vitale (locuință permanentă, viață socială, etc.), ea va deveni, cel mai probabil, nerezidentă fiscal în România și rezidentă fiscal în Spania.

Procedura oficială de schimbare a rezidenței fiscale

Schimbarea rezidenței fiscale nu este automată! Trebuie să urmezi o procedură specifică:

1. Completarea chestionarului pentru stabilirea rezidenței fiscale (Formular 010) disponibil pe site-ul ANAF
2. Depunerea chestionarului la autoritatea fiscală împreună cu documente justificative:
   • Certificat de rezidență fiscală din țara unde te-ai mutat
   • Dovezi ale domiciliului/reședinței din străinătate (contract de închiriere, facturile de utilități)
   • Documente care să ateste centrul intereselor vitale (cont bancar, contract de muncă, etc.)
3. Obținerea deciziei privind rezidența fiscală de la autoritățile române

Atenție: Dacă nu anunți ANAF despre schimbarea rezidenței fiscale, vei fi considerat în continuare rezident fiscal în România, cu toate obligațiile aferente!

Impozitarea veniturilor în funcție de rezidența fiscală

Dacă ești rezident fiscal în România:

• Plătești impozit în România pentru toate veniturile tale (inclusiv cele obținute din străinătate)
• Trebuie să depui declarația unică anual pentru toate veniturile
• Datorezi contribuții sociale în România (pensie, sănătate)

Dacă ești rezident fiscal în Spania (sau altă țară) și nerezident fiscal în România:

• Plătești impozit în Spania pentru veniturile tale mondiale
• Pentru veniturile obținute din România (ca nerezident), regulile depind de tipul de venit:

1. Venituri din activități independente (PFA)

• Pentru veniturile din România: se aplică regula sursei venitului
• Dacă serviciile sunt prestate fizic în România: impozit în România (10% din venitul net sau conform convenției de evitare a dublei impuneri)
• Dacă serviciile sunt prestate fizic din Spania: impozit în Spania

2. Dividende din firmă românească

• Impozit cu reținere la sursă de 10% în România (sau cota din convenția de evitare a dublei impuneri)
• Posibil impozit și în Spania, cu credit fiscal pentru impozitul plătit în România

3. Drepturi de proprietate intelectuală

• Impozit cu reținere la sursă de 10% în România (sau conform convenției)
• Posibil impozit și în Spania, cu aplicarea metodelor de evitare a dublei impuneri

Cazul specific al PFA-ului

Mulți profesioniști independenți se întreabă dacă își pot păstra PFA-ul românesc dacă se mută în străinătate. Răspunsul este nuanțat:

1. Din punct de vedere legal: Da, poți menține un PFA activ în România chiar dacă locuiești în străinătate
2. Din punct de vedere fiscal: Schimbarea rezidenței fiscale complică lucrurile
   • Vei fi considerat nerezident fiscal care obține venituri din România
   • Vei avea obligații fiscale în țara de rezidență pentru aceste venituri

Atenție: Regulile privind PFA-urile diferă de la o țară la alta. În Spania, de exemplu, există „autónomo” (similar cu PFA-ul), și ar putea fi necesar să te înregistrezi ca atare dacă prestezi servicii din Spania.

Cum eviți dubla impunere

Dubla impunere apare când același venit este taxat în două țări diferite. Din fericire, există convenții de evitare a dublei impuneri între România și majoritatea țărilor.

Aceste convenții prevăd două metode principale pentru a evita dubla impunere:

1. Metoda creditului fiscal: Impozitul plătit într-o țară poate fi scăzut din impozitul datorat în cealaltă țară
2. Metoda scutirii: Veniturile impozitate într-o țară sunt scutite de impozit în cealaltă țară

Pentru a beneficia de aceste metode, trebuie să obții un certificat de rezidență fiscală din țara unde ești rezident fiscal și să-l prezinți autorităților din cealaltă țară.

Soluții practice pentru Maria și alți profesioniști independenți

În funcție de situația specifică, iată câteva opțiuni practice:

Opțiunea 1: Cea mai recomandată – Înregistrează-te fiscal în țara de rezidență

• Închide PFA-ul din România și deschide o formă echivalentă în țara unde locuiești efectiv
• Avantaj: Claritate fiscală, un singur set de obligații fiscale, conformitate completă

Opțiunea 2: Păstrează PFA-ul românesc, dar declară-te nerezident fiscal

• Schimbă-ți rezidența fiscală oficial
• Aplică convenția de evitare a dublei impuneri
• Respectă obligațiile fiscale din ambele țări
• Avantaj: Poți continua să lucrezi cu clienții români în mod familiar
• Dezavantaj: Complexitate administrativă, potențială dublă raportare și plata dublă de contribuții sociale (pensie, sanatate, etc.)

Opțiunea 3: Pentru nomazii digitali – Atenție la criteriile de rezidență fiscală

• Dacă călătorești constant și nu stai mai mult de 183 de zile într-o singură țară, situația se complică
• Cel mai probabil, țara în care petreci cel mai mult timp sau unde ai centrul intereselor vitale te va considera rezident fiscal
• Este esențial să ții evidența zilelor petrecute în fiecare țară
• Consultă un specialist în fiscalitate internațională pentru a evita surprizele neplăcute

Contribuțiile sociale – o altă complicație

Pe lângă impozitul pe venit, contribuțiile sociale (pensie, sănătate) reprezintă o altă complexitate:

• De regulă, contribuțiile sociale se plătesc în țara unde ești rezident fiscal și unde desfășori activitatea
• Există însă excepții și reguli speciale în cadrul UE prin regulamentele de coordonare a sistemelor de securitate socială
• Poți evita dubla contribuție prin obținerea formularului A1 în anumite situații

Concluzie: Planificarea rezidenței fiscale din timp

Relocarea în străinătate ca profesionist independent implică o serie de considerente fiscale complexe care trebuie abordate proactiv:

1. Cel mai simplu și corect este să te înregistrezi fiscal în țara unde locuiești efectiv – aceasta elimină multe complicații și asigură conformitatea
2. Determină-ți corect rezidența fiscală – dacă stai într-o țară mai mult de 183 de zile pe an și nu te înregistrezi ca rezident fiscal acolo, riști probleme serioase
3. Anunță autoritățile fiscale din ambele țări despre situația ta
4. Aplică corect convenția de evitare a dublei impuneri aplicabilă
5. Păstrează evidențe clare ale veniturilor tale și ale zilelor petrecute în fiecare țară

Pentru nomazi digitali, situația este mai complicată – fără o „bază” stabilă, trebuie să analizezi cu atenție regulile de rezidență fiscală din țările în care petreci cel mai mult timp.

Nu aștepta până la sfârșitul anului fiscal pentru a aborda aceste aspecte – planificarea fiscală timpurie îți poate economisi mult timp, bani și stres!

Verifică situația ta fiscală

Dacă te afli în situația Mariei sau într-o situație similară, verifică:

1. Dacă ai stat mai mult de 183 de zile în străinătate în ultimele 12 luni
2. Dacă ți-ai mutat centrul intereselor vitale (locuință, familie) în străinătate
3. Dacă ai informat ANAF despre schimbarea rezidenței
4. Dacă cunoști obligațiile fiscale din țara unde locuiești
5. Dacă aplici corect convenția de evitare a dublei impuneri

Fiecare situație este unică și poate necesita consultanță specializată. Acest articol oferă doar o privire de ansamblu asupra principiilor generale.

---

Notă: Acest articol oferă informații generale și nu constituie consultanță fiscală personalizată. Recomandăm consultarea unui specialist fiscal înainte de a lua decizii importante privind rezidența fiscală și obligațiile fiscale.