📋 Ce s-a mai schimbat
Statul ar putea să nu-ți mai ceară dovada plăților 🧾
Cel mai probabil ți s-a întâmplat să plătești online o taxă, să primești confirmarea pe email, iar când ajungi la ghișeu să ți se ceară chitanța printată. Un proiect depus săptămâna trecută la Senat vrea să oprească fix scenariul ăsta.
Propunerea obligă autoritățile să verifice direct în sistemele statului dacă ai datorii la buget și dacă ai plătit taxele, amenzile sau tarifele de care depinde o cerere.
Concret, instituțiile n-ar mai avea voie să-ți ceară chitanța, ordinul de plată sau extrasul de cont atunci când pot verifica informația electronic. Există și excepții (când plata nu apare în sistem sau când legea cere expres documentul), însă în aceste cazuri instituția trebuie să noteze în scris de ce n-a putut verifica direct.
Proiectul face parte dintr-o serie de inițiative construite pe aceeași logică. Una dintre ele ar interzice instituțiilor să mai ceară firmelor certificate constatatoare de la Registrul Comerțului. O alta, despre care îți spuneam în iunie, ar amenda instituțiile care cer acte pe care statul le are deja.
Deocamdată vorbim doar despre o propunere care trebuie să treacă de ambele camere ale Parlamentului. Până atunci, când depui dosare pentru finanțări sau licitații, ține la îndemână certificatul de atestare fiscală și dovezile de plată.
UE pregătește mai puține raportări fiscale, cu efect abia din 2029 📉
În ultimii ani, regulile fiscale europene au cerut tot mai multă transparență, iar de cele mai multe ori asta s-a tradus prin mai multe formulare. Comisia Europeană vrea să schimbe lucrurile prin pachetul Tax Omnibus, care modifică 6 directive de impozitare directă și rescrie regulile de schimb de informații între autoritățile fiscale.
Una dintre cele mai importante schimbări vizează vânzările online: pragul de la care platformele raportează vânzătorii la Fisc ar crește, iar peste 10 milioane de vânzători privați din UE ar ieși din raportare. Firmele cu credite ar putea deduce dobânzi până la un prag fix de 3 milioane de euro, indexat anual. Iar dacă plătești dividende, dobânzi sau redevențe unei firme din alt stat UE, scutirea de impozit reținut la sursă s-ar aplica indiferent de procentul pe care îl deții.
Statele membre ar avea timp să transpună regulile până la finalul lui 2028, cu aplicare din 2029. Până atunci, pachetul are nevoie de unanimitate în Consiliul UE, așa că forma finală se mai poate schimba.
Dacă ai asociați în firmă, regulile de vot tocmai s-au clarificat 🤝
Dacă ai un SRL cu mai mulți asociați, s-ar putea ca mai devreme sau mai târziu să nu fie toți prezenți la adunarea generală a asociaților. Legea spune că, dacă prima adunare nu strânge majoritatea, se convoacă una nouă. Dar nu spune clar ce majoritate e necesară la a doua convocare.
În practică, multe firme adoptau hotărârile cu majoritatea simplă a voturilor celor prezenți, deci cu procentul din capital pe care îl aveau asociații din sală. Unele instanțe au validat varianta asta, altele au cerut o dublă majoritate: și a asociaților, și a părților sociale.
Săptămâna trecută, Înalta Curte a tranșat disputa: la adunarea reconvocată, o hotărâre trebuie să strângă atât majoritatea asociaților prezenți, cât și majoritatea părților sociale pe care aceștia le reprezintă. De exemplu, dacă deții 60% din firmă, iar la a doua ședință mai vin doi asociați mici care votează împotrivă, nu poți trece singur hotărârea, oricât capital ai avea.
Practic, o hotărâre adoptată la o adunare reconvocată doar cu votul asociatului majoritar devine vulnerabilă dacă cineva o contestă. Așa că verifică felul în care ai adoptat ultimele hotărâri în adunări reconvocate și, pentru viitor, discută cu un avocat dacă are sens să reglezi mai clar în actul constitutiv aspectele de cvorum și majoritate.
Un nou program de facilități pentru firmele care angajează 🏭
O soluție gândită inițial doar pentru șase județe cu probleme la capitolul locuri de muncă (Hunedoara, Gorj, Dolj, Galați, Prahova și Mureș) a fost extinsă săptămâna trecută la nivel național de comisia de muncă a Camerei Deputaților.
Pe scurt, vorbim despre un program național de cinci ani dedicat firmelor care fac investiții noi sau își extind capacitățile în agricultură și în industria prelucrătoare. Acestea primesc facilități la impozitul pe profit pentru banii reinvestiți, plus scutire de impozit pe clădiri și teren timp de cinci ani, pentru investițiile construite de la zero.
Condițiile sunt însă stricte: firma trebuie să aibă cel puțin 9 angajați cu normă întreagă în momentul depunerii cererii și să facă alte 9 angajări în maximum șase luni. Apoi trebuie să păstreze numărul de salariați încă 18 luni după încheierea perioadei de facilități.
Proiectul mai are nevoie de raportul comisiei de buget și de votul final al Camerei Deputaților, iar forma finală a facilităților se discută încă. Dacă ai o firmă de producție sau o fermă cu cel puțin 9 angajați și plănuiești o extindere, merită să urmărești proiectul.
⏰ StartCo explică
Unde plătești taxele când câștigi bani din afara țării
Mulți antreprenori pornesc de la premisa că banii făcuți în străinătate se taxează tot în străinătate. Lucrurile nu sunt chiar atât de simple, iar Fiscul se uită în primul rând la tine: unde ai domiciliul, unde îți sunt interesele personale și economice și cât timp stai în țară.
Dacă ești rezident fiscal în România (ai domiciliul aici, centrul intereselor tale vitale e aici sau stai în țară peste 183 de zile în orice interval de 12 luni), datorezi, în principiu, impozit pe veniturile realizate oriunde în lume.
Ce se întâmplă când ai plătit deja impozit în afara țării?
Atunci când ai venituri din străinătate, le declari prin Declarația unică până pe 25 mai a anului următor. Ca să nu plătești de două ori, se aplică convenția de evitare a dublei impuneri dintre România și țara respectivă, dacă există una:
- Credit fiscal: scazi din impozitul datorat în România ce ai plătit deja afară. Dacă acolo ai plătit mai puțin, achiți diferența aici. Dacă ai plătit mai mult, diferența nu ți se returnează.
- Scutire: venitul nu mai e impozitat în România, însă tot trebuie trecut în declarație.
Dacă România nu are convenție cu țara respectivă, impozitul plătit acolo nu se scade. Indiferent de variantă, e bine să ai un document care arată impozitul plătit, eliberat de autoritatea fiscală străină (dacă Fiscul străin nu eliberează un astfel de document, poți folosi unul de la plătitorul venitului). Și e important să îl păstrezi, pentru că ANAF ți-l poate cere la un control, la fel ca în cazul oricărei alte sume declarate.
Ce se întâmplă dacă ai o firmă în altă țară?
Firma plătește impozit pe profit acolo unde e înregistrată, iar tu plătești în România atunci când scoți banii din ea. Dividendele primite de la o firmă străină se impozitează aici cu 16% (pentru cele încasate din 2026), cu scăderea impozitului deja reținut afară, plus CASS dacă veniturile tale extrasalariale ajung la cel puțin 6 salarii minime brute pe an.
De reținut: dacă locul în care se iau deciziile economice strategice și/sau locul din care se exercită conducerea efectivă a firmei străine se află în România, ANAF poate considera că firma e condusă efectiv de aici și o poate trata ca pe o firmă rezidentă în România, care plătește impozit pe profit aici.
Cum te asiguri că ai totul în regulă
Stabilește sursa fiecărui venit și verifică dacă România are convenție fiscală cu țara respectivă și ce metodă prevede aceasta. Păstrează dovada impozitului plătit în străinătate (ca să o ai la îndemână dacă ți-o cere ANAF la un control), iar dacă ai o firmă acolo, trebuie să poți demonstra clar de unde este condusă.
La completarea Declarației unice, sumele în valută se transformă în lei la cursul mediu anual comunicat de BNR, iar veniturile din străinătate trebuie să le adaugi tu, pentru că declarația precompletată din SPV nu le conține (datele de la autoritățile străine ajung după termenul de depunere).
Faptul că lipsesc din precompletată nu înseamnă că ANAF nu le vede. Fiscul primește în mod automat date de la băncile și platformele din alte state, iar din 2027 va primi și date de la platformele cripto pentru tranzacțiile din 2026.
💡 Sfatul Săptămânii
De ce NU trebuie să iei tu toate deciziile
La începutul anilor ’80, Horst Schulze, unul dintre fondatorii lanțului hotelier Ritz-Carlton, a dat voie oricărui angajat, indiferent de poziție, să cheltuie până la 2.000 de dolari pentru a rezolva o problemă, fără să ceară aprobarea vreunui manager.
O cameristă putea să trimită cu avionul un obiect uitat până la următoarea destinație a unui oaspete. Un recepționer putea oferi o cameră mai bună sau o compensație, fără să sune pe nimeni. Regula nu era despre bani, ci despre încredere.
Cei mai mulți angajați nu ajungeau nici măcar pe aproape de plafonul de 2.000 de dolari. Dar faptul că puteau să facă asta, dacă era nevoie, le-a schimbat complet comportamentul.
Pentru afacerea ta, ideea sună riscant, așa-i? Delegarea pare un comutator cu doar două poziții: ori controlezi tu totul, ori riști ca cineva să ia decizii pe care tu nu le-ai fi luat niciodată. Dar nu trebuie să alegi între control total și haos; există și o cale de mijloc.
O confirmă și articolul Management Time: Who’s Got the Monkey? din Harvard Business Review în 1974, scris de William Oncken Jr. și Donald Wass. Cei doi au venit cu o idee inedită: fiecare problemă din firmă e o maimuță. Când un angajat vine cu o nelămurire iar fondatorul o preia în totalitate, maimuța tocmai a sărit de pe spatele angajatului pe spatele fondatorului.
Oncken și Wass descriu un întreg spectru de inițiativă, de la angajatul care așteaptă să fie condus de mână, până la cel care acționează singur și raportează abia mai târziu. Concluzia e simplă: cu cât fondatorul ține mai multe maimuțe la el, cu atât îi rămâne mai puțin timp pentru orice altceva.
Dacă ai angajați, poți traduce ideea într-un sistem simplu, pe 3 niveluri:
Întreabă-mă înainte – se aplică deciziilor greu de întors din drum: o cheltuială mare sau o schimbare de preț care afectează unul sau mai mulți clienți importanți. Aici chiar trebuie să fii consultat înainte de pasul următor.
Informează-mă după – se aplică deciziilor reversibile, dar vizibile: un discount oferit unui client nemulțumit sau o mică excepție de la un proces standard. Angajatul acționează singur, fără să aștepte aprobarea ta, iar apoi îți spune ce a făcut.
Decide singur – se aplică rutinei zilnice, adică micilor ajustări care se repetă de zeci de ori pe săptămână și n-ar trebui să ajungă niciodată pe biroul tău.
E un cadru util, care îți poate economisi foarte mult timp. Pentru că, la finalul zilei, faptul că ții toate deciziile la tine nu te face liderul echipei. Conduci cu adevărat o echipă abia atunci când fiecare om din ea răspunde pentru propriile decizii.
📚 Pe lista noastră
🖊️ Numărul insolvențelor a crescut față de anul trecut, însă antreprenorii români continuă să evite prevenția.
🎧 Cum te poate ajuta un consiliu AI să iei mai ușor deciziile mari.
📘 Un ghid de finanțe care îți arată cum să folosești indicatorii financiari-cheie atunci când iei decizii.
📰 De ce e mai util să știi de la bun început când faci un compromis la preț și când nu.
💭 Un gând de final
„Trebuie să te obișnuiești să cedezi controlul și să nu iei lucrurile personal. Chiar și antreprenorii cu experiență se luptă cu asta. Cred că ține de a nu lua personal nici eșecurile, dar nici succesele.”
– Leila Janah, fondatoare Samasource și LXMI (a fost cea mai tânără persoană care a primit vreodată un Heinz Award pentru munca ei în tehnologie și impact economic)
Când ceva nu merge bine, tinzi să te învinovățești, ca și cum eșecul ar spune ceva despre cine ești tu cu adevărat. La polul opus, când lucrurile merg bine, ești tentat să crezi că totul s-a întâmplat datorită ție.
În ambele cazuri devine mai greu să lași loc altora, exact în momentul în care ar trebui să cedezi din control. Eșecul și succesul îți spun, de fapt, aceeași poveste greșită: că totul depinde de tine.
Maturitatea ta se vede în capacitatea de a privi la fel de calm și eșecul, și reușita.
Rămâi curajos. Ne recitim săptămâna viitoare.
