💬 Spune-ne părerea ta!
Pentru că tot timpul ne străduim să fim mai buni și să îți oferim cele mai utile informații, vrem să aflăm ce ți-ai dori să vezi mai des în newsletter-ul nostru.
Cu un singur click poți pune umărul atât la informațiile pe care le primești săptămână de săptămână, cât și la întreaga comunitate de antreprenori StartCo. 🚀
📋 Ce s-a mai schimbat
🕵️♂️ Consiliul Concurenței va avea acces la CNP-urile asociaților și administratorilor
Datele personale ale acționarilor, administratorilor și reprezentanților legali ai firmelor – inclusiv CNP-urile – vor ajunge la Consiliul Concurenței, potrivit unui nou proiect de lege. Documentul prevede ca ONRC și Ministerul Finanțelor să ofere autorității acces gratuit, prin API, la informații complete despre:
- structura de proprietate a firmelor
- administratorii și reprezentanții legali
- datele personale ale acestora (inclusiv CNP)
De ce are nevoie Consiliul Concurenței de CNP-uri? 🔢
Proiectul urmărește alinierea României la standardele europene și OCDE privind combaterea înțelegerilor anticoncurențiale și supravegherea pieței. Consiliul Concurenței va folosi aceste date pentru:
🔹 Depistarea cartelurilor și a înțelegerilor anticoncurențiale – accesul la CNP-uri permite identificarea rapidă a persoanelor care controlează mai multe firme implicate în posibile acorduri secrete sau trucări de licitații.
🔹 Monitorizarea concentrărilor economice – dacă o persoană controlează mai multe companii, autoritatea poate verifica mai ușor dacă s-au respectat obligațiile de notificare a fuziunilor și achizițiilor.
🔹 Verificarea ajutoarelor de stat – pentru a vedea dacă o firmă mai poate primi sprijin public, Consiliul trebuie să stabilească dacă este „autonomă”, „asociată” sau „parteneră” cu alte companii.
Ce înseamnă asta pentru antreprenori 💼
Dacă ești acționar, administrator sau reprezentant legal în mai multe firme, Consiliul Concurenței va putea identifica rapid toate legăturile tale economice – inclusiv prin CNP.
Măsura crește transparența și capacitatea de detectare a neregulilor, dar aduce și o nouă etapă de monitorizare digitală a pieței, în linie cu practicile din alte state UE.
🧾 ANAF îți calculează singur contribuțiile, dacă uiți de Declarația Unică
Dacă nu ai depus Declarația Unică la timp sau ai omis să declari contribuțiile sociale, ANAF are dreptul să îți stabilească din oficiu obligațiile la CAS (pensie) și CASS (sănătate). Procedura tocmai a fost actualizată (momentan e în stadiu de proiect) și se aplică pentru veniturile din anul fiscal 2024.
📌 Cine e vizat:
Persoanele fizice care obțin venituri din:
- activități independente (PFA, profesii libere, drepturi de autor)
- alte surse de venituri extrasalariale (chirii, dividende)
…și care nu au declarat sau au declarat incomplet contribuțiile sociale în Declarația Unică.
Când intervine ANAF
Dacă nu depui Declarația Unică până la 25 mai sau o depui incomplet, ANAF are dreptul să îți stabilească din oficiu contribuțiile prin Decizie de impunere.
Cum funcționează asta în practică
- ANAF te identifică (ex: lipsă declarație sau contribuții omise).
- Primești o notificare privind nedeclararea CAS/CASS.
- ANAF estimează baza de calcul pe baza datelor din sistem (e-Factura, tranzacții bancare, declarații anterioare).
- Primești Decizie de impunere din oficiu cu sumele datorate.
- Dacă între timp depui Declarația Unică corectă, decizia poate fi anulată.
⚠️ Riscul: când ANAF estimează singur cât ai de plată, tinde să stabilească sume mai mari, pentru a-și acoperi riscul.
💡 Sfatul nostru: Dacă nu ai depus încă Declarația Unică pentru veniturile din 2024, fă-o cât mai curând. Mai bine o depui târziu decât să te trezești cu o impunere din oficiu și contribuții stabilite automat.
🧠 Întreabă un Expert
Lansăm o secțiune în care experții StartCo răspund întrebărilor voastre despre fiscalitate, contabilitate, aspecte juridice și business. Trimite-ne întrebarea ta și o abordăm în edițiile următoare.
💬 Întrebarea săptămânii: „Trebuie să mă înregistrez fiscal dacă vând haine ocazional pe Facebook/Instagram/Vinted?”
Răspuns: Depinde. Există o diferență esențială între vânzarea ocazională de bunuri personale și activitate economică recurentă – și ANAF face distincția asta foarte clar.
Vânzare ocazională = OK, fără înregistrare ✅
Dacă vinzi haine, mobilă, electronice sau alte bunuri personale pentru că nu le mai folosești, asta e vânzare ocazională. Nu e activitate economică, nu-ți trebuie firmă și nu plătești impozit chiar dacă obții profit (de exemplu, vinzi o geacă vintage cu mai mult decât ai dat inițial pe ea).
Criteriile pentru vânzare ocazională:
- Vinzi bunuri pe care le-ai deținut personal (nu cumperi ca să revinzi)
- Frecvența e sporadică (nu vinzi constant, săptămânal sau lunar)
- Nu ai intenție comercială (nu cumperi marfă special pentru revânzare)
Vânzare recurentă = Activitate economică, trebuie înregistrare ❌
Dacă vinzi constant (săptămânal, lunar), cumperi marfă pentru revânzare sau produci ceva pentru vânzare (bijuterii handmade, produse cosmetice, haine, etc.), asta devine activitate economică. Aici intră obligația de înregistrare fiscală (printr-un PFA sau SRL).
🚩 Red flags pentru ANAF:
- Postezi regulat produse noi de vânzare
- Cumperi marfă en-gros și o revinzi bucată cu bucată
- Ai „magazin” pe Instagram/Facebook cu listing-uri constante
- Încasezi sume mari și repetate prin aceleași conturi
Alte situații similare:
Nu doar vânzarea online intră aici. Obligația de înregistrare fiscală apare și când:
- Închiriezi un apartament – trebuie declarat contractul la ANAF în 30 de zile
- Oferi servicii freelance (design, copywriting, consultanță) în mod repetat
- Ești influencer/creator de conținut și încasezi din colaborări, reclame, sponsorizări
⚠️ Ce se întâmplă dacă nu te înregistrezi?
ANAF poate descoperi activități neînregistrate prin:
- Controale încrucișate cu bănci (plăți repetate, sume mari)
- Colaborare cu autoritățile locale
- Date de la platforme online (marketplace-uri, platforme de plăți)
- Sesizări de la terți
- Controale la târguri, piețe, evenimente
Dacă ANAF te identifică, poate să te înregistreze fiscal din oficiu (procedura tocmai a fost actualizată în noiembrie 2025) și îți aplică totodată și o amendă. Uite cum se desfășoară asta conform legii:
- Primești o notificare și o invitație la audiere de la ANAF
- Ai 5 zile să dovedești că nu ești obligat să te înregistrezi fiscal SAU să te conformezi (să îți faci firma sau să înregistrezi contractul de închiriere)
- Dacă nu răspunzi, ANAF te înregistrează din oficiu, îți calculează obligațiile de plată restante și îți trimite nota de plată, care va include și o amendă între 500 și 5000 de lei
📝 Pe scurt: Dacă vinzi haine din dulap ocazional, nu e nicio problemă. Dacă, în schimb, vinzi constant, cumperi pentru revânzare sau prestezi servicii recurent, fără să ai o formă de organizare (PFA sau SRL), nu va funcționa pentru mult timp. Iar dacă nu te conformezi tu singur, o face ANAF în locul tău – cu tot cu sancțiuni.
Ai și tu o nelămurire sau o întrebare? Completează formularul de mai jos. Cine știe, s-ar putea ca răspunsul la întrebarea ta să fie folositor și altor antreprenori din comunitatea StartCo.
💡 Sfatul Săptămânii
Renunță la pitch. Învață să vinzi prin curiozitate
Mulți fondatori la început de drum evită vânzările directe. Și asta pentru că par împotriva firii unui antreprenor: nu vrei să fii perceput ca un vânzător agresiv, așa că speri ca produsul să se „vândă singur” prin marketing sau recomandări.
Realitatea este că, în faza incipientă a oricărei afaceri, vânzările directe sunt inevitabile (fie către primii clienți, fie către investitori sau parteneri). Vestea bună e că abilitățile de vânzare se pot învăța, iar scopul nu este să devii un vânzător insistent, ci un bun ascultător.
Care-i marea problemă în sales? 🤷♂️
Problema pornește de la o concepție greșită: că vânzarea înseamnă să convingi pe cineva să cumpere cu orice preț. În realitate, nimănui nu-i place să fie forțat să cumpere – oamenilor le place să cumpere, dar urăsc să li se vândă. De aceea, cea mai puternică armă în vânzări nu e convingerea, ci curiozitatea.
Cei mai buni „vânzători” nu țin pitch-uri, ci pun întrebări. În loc să vorbească fără oprire despre produs, investighează – înțeleg durerea clientului ca să vadă dacă au tratamentul potrivit.
Practic, înlocuiești modul „pitch” cu modul „diagnostic”: întâi afli problema, apoi vezi dacă soluția ta chiar o rezolvă. Asta schimbă complet energia discuției. Clientul nu mai simte că e „vânat”, ci că e ajutat. Iar paradoxul e că, astfel, produsul tău se vinde aproape singur – pentru că pare soluția firească la o nevoie reală.
Cum aplici în practică toate astea? 🛠️
Cu un client B2B: În loc să începi cu un monolog despre toate funcționalitățile produsului, începe cu întrebarea: „Care e cea mai mare provocare în procesul vostru actual?”. Vei afla ce îl doare cu adevărat și astfel vei putea vorbi doar despre ce contează pentru el.
Cu un investitor: În loc să încerci să impresionezi cu un pitch perfect, întreabă: „Care crezi că e cel mai mare risc pe piața noastră?” sau „Ce inovație ai vrea să vezi de la noi în următorul an?”. Așa afli cum ești perceput și arăți că ești coachable, adică deschis la feedback.
Când apare o obiecție: Dacă un client îți spune „Prețul e cam mare”, nu contraargumenta (știu, tentația e imensă 😂). Încearcă să afli mai multe despre perspectiva lui și întreabă: „Cu ce îl compari?” sau „Ce te-ar face să simți că merită prețul acesta?”. În loc să forțezi vânzarea sau să transformi discuția într-o pledoarie defensivă, profiți de șansa de a afla cum gândește pe bune un potențial client și transformi tensiunea într-o conversație reală.
✅ Bottom line: curiozitatea autentică bate încercarea de a convinge agresiv. Rolul tău ca fondator-vânzător nu este să vinzi cu orice preț, ci să afli dacă și cum poți aduce valoare. Iar dacă produsul sau ideea ta chiar rezolvă o problemă reală, vânzarea va veni aproape natural. Curiozitatea sinceră creează încredere – și încrederea vinde.
Așa că nu te feri de vânzări. Privește exercițiul ca pe o ocazie de a învăța despre oamenii cărora vrei să le fii de folos. În loc să încerci să-i convingi, fii curios. Paradoxal, așa vei obține mult mai ușor acel „da” pe care îl cauți.
💭 Un gând de final
„Mintea nu are limite, în afară de cele pe care le acceptăm noi.” – Napoleon Hill
Altfel spus, singurele limite care devin reale sunt cele pe care le recunoști. În business, „nu se poate” apare surprinzător de repede: „clienții din România nu plătesc abonamente”, „nu poți scumpi fără să pierzi clienți”, „LinkedIn nu merge la noi”, „nu găsești oameni buni”. Multe sunt ipoteze, nu legi ale fizicii.
Iar pe majoritatea le poți testa: scrie „limita” exact așa cum o rostești („clienții noștri nu plătesc în avans”), iar apoi formulează un micro-test cu buget limitat și termen scurt. Când vin cifrele, investește mai mult în ce funcționează și renunță la ce nu merge. Concluzia este că cifrele îți spun dacă o limită există – nu experimentele nereușite ale celorlalți.
Ideea nu e să negi realitatea, ci să o verifici. Unele limite sunt obiective (reglementări, cash flow). Restul sunt presupuneri care te țin pe loc. Când le pui pe masă și le testezi, descoperi că cele mai multe „ziduri” erau, de fapt, uși rabatabile.